Întotdeauna îndrăgostiţii au o lumină ciudată pe faţa lor, care-l deosebeşte pe unul dintr-o mie de oameni.Unde or fi văzut autorii aştia asemenea iubiri? Le-au scos din închipuirea lor creând oameni şi fapte ireale, neverosimile. Simple pretexte pentru fetele bătrâne ca să-şi trăiască imaginar dragostea de care au fost lipsite.Fără romantism, ne întoarcem la oamenii cavernelor.Ce minunat lucru e că omul nu cunoaşte gândurile semenului său! Dacă savanţii ar născoci un mijloc de a le da în vileag, viaţa ar deveni ternă, insuportabilă, pentru că a fost nimicit unicul ei farmec: taina.Omul a rămas o fiinţă necunoscută oamenilor.Pentru a înfrâna trebuie legi. Dar trebuie oameni care să împlinească legile. Mihail Sadoveanu
Cine nu ştie, de altfel, că în dragoste nici o certitudine nu e definitivă, că lucrul acela elementar - sentimentul că eşti iubit - trebuie necontenit verificat, căci o singură îndoială, o singură greşeală surpă totul în nebunie şi dezgust? Săptămâni întregi, luni chiar, trăisem într-un extaz continuu şi, uneori, avusesem chiar certitudinea că unirea noastră e un miracol pe care numai câteva perechi l-au trăit desăvârşit în lume. Şi, cu toate acestea, nici o amintire cerească nu mai rămânea pură, fermă, când - din pretexte stupide - îndoiala începea să mi se strecoare în inimă. În acele momente infernale îmi judecam iubita aşa cum îşi judecă orice bărbat întunecat femeia cu care s-a culcat o noapte; cu aceeaşi cruzime, cu acelaşi cinism, cu aceeaşi demenţă.Mircea Eliade, Nuntă în cer