Apoi, crescând mai mare, le-am dat lor, celor ce mă priveau de după gard, sufletul meu. Iar ei îl dădeau de-a dura prin colbul vieţii şi mi-l înapoiau strivit, lovit şi fără de viaţă. Trist, îmi luăm propriul suflet în braţe şi-l mângâiam. Apoi,...
Viaţa e şi naştere şi moarte: umbletul e ridicarea tălpii, dar şi afundarea ei în colb. Rabindranath Tagore