Pletele albite de trecerea timpului nu întodeauna şi la toţi înnobilează trecutul, mintea, gândul şi sufletul.
Ceea ce rămăsese în urmă era nu existenţă, ci absenţă, nu era căldura vieţii, ci nemişcarea memoriei. Părul ei alb îmi sugera inevitabil un mănunchi de oseminte albite de lumina lunii. Haruki Murakami