Bieţii copii... Ce să-nveţe, mă, de la ăi mari? Marin Sorescu
Creaţia e o bâlbâială în faţa lui Dumnezeu. După ce a creat lumea în şase zile, el s-a simţit atât de epuizat încât n-a mai putut mişca un deget. A mai apărut oare ceva nou de atunci? Iată un exemplu de epuizare divină. Marin Sorescu
Mi-e sufletul asa de greu de parca atarna de el Dumnezeu. Marin Sorescu
Sunt ca un Dumnezeu care nu mai poate invia, i-au iesit toate minunile, si venirea pe pamant, si viata, pana si moartea, dar o data ajuns aici, in mormat nu mai poate invia. Marin Sorescu
A fi critic literar nu înseamnă că l-ai apucat pe Dumnezeu de un picior. A fi critic literat - iată o profesie ingrată. Marin Sorescu
Ce pustietate... Aş vrea să treacă Dumnezeu pe aici... Marin Sorescu
Pe omenire o doare-n fund de soarta ta. Ce, când ţi-a fost bine, când te-ai închis în casă cu femeia ta, ai urlat că eşti fericit? Şi chiar de-ai fi urlat, pe omenire ar fi durut-o-n fund de fericirea ta. Marin Sorescu
O femeie frumoasa trebuie sa-si ascunda frumusetea in fata altora. Marin Sorescu
Fericirea nu vine niciodata atunci cand trebuie. Marin Sorescu
Fericirea nu vine niciodată atunci când trebuie. Marin Sorescu